Loading...
Uncategorized

Cand portile sufletului se-nchid

Apas pe clapele unui pian prafuit de vreme si-mi cant povestea fara de sfarsit. Am auzit ca viata unui om se termina candva, dar am invatat apoi ca de fapt eternitatea nu e un miraj ci rezultatul actiunilor. Ce mi-e un an, ce mi-e o zi, ce mi-e o secunda? Nu vi s-a intamplat sa vi se para ca un an a trecut ca o zi si o zi parca nu se mai termina?
Eu nu am putut vreodata fi deprimata sanatos, fiindca toata lumea imi spunea: “Tu, cea mai puternica persoana pe care o cunosc?” sau “Tu esti o luptatoare, nu ar trebui sa te lasi batuta…”.

Dar nu stiu daca s-a intamplat sa mi se spuna: “Plangi acum si vei lupta dupa… descarca-te!”. Momentan nu am nici un motiv… uneori stiu ca ma gandesc prea mult la viitor, la consecinte, la alegeri corecte/incorecte, am temeri despre ce va urma. Acum chiar nu stiu de ce, dar sunt trista. Sunt trista, incerc sa strig si doar eu ma aud. De trecut imi va trece si lumea va uita ca acea persoana puternica, cu un zambet admirat si uimitor de des afisat la un moment dat avea ochii tristi…