Loading...
Blog

Mainile tale – acoperamant pentru inima mea

Nu stiu ce ai tu in palme. Ce ti-a presarat Dumnezeu pe liniile ce-ti brazdeaza pielea din palme. Nu stiu ce anume a picurat EL acolo, ca sa le transforme in culcus bland pentru inima mea. Imi e foarte clar ca… un anume ceva ti-a strecurat acolo, de sunt calde, dar nu fierbinti, de sunt racoroase, dar nu inghetate, de sunt acoperitoare, dar nu acaparatoare. Stiu ca exista un strop de lumina ce salasluieste permanent in mainile tale astfel incat, atunci cand imi acoperi inima cu ele, simt cald, simt viu, simt drag.
Sub acoperamantul mainilor tale, inima mea se scalda in bai de dragoste molcoma. M-ai prins la un moment dat cu inima perfect (dez)golita… de sens, de rost.

Fara miez. Eu nu stiam ca spectacolul unei inimi-nud poate fi dezvelitor de cute urate, neplacute vederii. Imi imaginam ca toate inimile sunt frumoase. Dar ma inselam. Mi-ai zarit inima asa cum e ea, cutata, ridata, si ti-ai pus palmele peste raurile ei. Le-ai potolit inversunarea, le-ai stins gradual involburarea si, mai ales, le-ai impacat cu matca din care iesisera.
Acoperamant ai facut din mainile tale pentru inima mea. Caldura transmisa rezista si acum, umplandu-mi modest si gingas toate santurile sapate de vreme si de non-vremuri. Vino din nou, sa simti cum din mainile tale renaste… inima mea.