Loading...
Uncategorized

Alo?!

Cand te vei trezi dimineata, ma vei gasi la tampla ta dreapta. Ma preschimb intre timp intr-un mic fir alb si ma agat acolo. Ca sa ma porti cu tine de acum oriunde vei merge.
Cand te vei trezi la pranz, ma vei gasi in mana ta… aceea cu care rupi painea si o imparti in cele patru colturi ale mesei. Si porumbeilor de pe pervaz.
Cand te vei trezi spre seara, ma vei gasi in spatele ochilor tai ce au impresia si azi ca vad… lumina… acolo unde nu e. Si invers.
***
Astazi imi e prea dor de poezia lui Ionatan ca sa mai scriu eu cuvinte baiguite, altele decat cele de mai sus.

De ce imi este azi mai dor… decat ieri? Poate pentru ca “azi e-n 16″, poate de-asta.
P.S. Am citit undeva un fragment potrivit pentru starea de azi, fragment pe care il dedic, cu pretuire, familiei lui Ionatan: Sorinei, Evei, celorlalti apropiati, precum si tuturor celor care l-au iubit, citit, auzit sau… ascultat pe Ionatan. Fragmentul respectiv spune asa: “cand nu suna telefonul, stiu ca esti tu” (D. Parker).